CRONICA MARȚIANĂ

Quadrat online al coloniștilor umani din triughiul Deimos-Marte-Phobos

Anul 89 EC. Supliment retransmisibil al Arhivei Ekklesiei Parlamentare Marțiene
nr. 119534 Ziua 11, luna Ares.

Colonia marțiană Olympus
Cartierul Coimbra

Este un ansamblu de locuințe provizorii, ridicat în anul 51 EC pentru adăpostirea personalului desemnat să proiecteze pe teren viitoarele Colonii Olympus. Compus din șase containere modulare, ansamblul a funcționat timp de trei ani, adăpostind trei serii de lucrători provenind de pe bazele militare situate în interiorul lui Deimos și Phobos. După încheierea primei etape, punctul de lucru a servit apoi drept depozit pentru roboți și utilaje sensibile la praful marțian, dar odată cu ridicarea cupolei de termoplast deasupra arealului, ansamblul a fost integrat la extremitatea periferică de nord, devenind Corpul Tehnic.

În anul 61 EC, în timpul revoltei prăfuiților (denumire generică, atribuită tuturor lucrătorilor în mediul exterior al Planetei Roșii, din cauza prafului cărămiziu depus pe costume), Corpul Tehnic devine bază a contestatarilor și este separat de restul coloniei printr-un perete de beton-roșu, obținut prin amestecul cimentului clasic cu praful marțian. În anul 62 EC, după încheierea unui tratat între răsculați și forțele militare de pe Deimos, răzvrătiții părăsesc Colonia acceptând deportarea pe Ceres. Corpul Tehnic redevine parte integrantă a Coloniei, transformându-se în Cartierul Coimbra, după numele guvernatorului Haviez da Serra y Coimbra, sub mandatul căruia se petrec evenimentele. În 64 EC, locul este achiziționat de către Malia Assaf, pentru înființarea primei firme independente de croitorie de costume marțiene pentru exterior.

Personaje ilustre ale istoriei coloniale

Haviez da Serra y Coimbra – născut în 27 EC, în Colonia Minieră Walpurgia-1, Selena. După înscrierea în Unitatea Militară Spațială, care construiește baza de colonizare Waterloo, pe satelitul Niobe, este mutat în anul 60 EC ca secund la comandă în Portul Spațial Therran, iar un an mai târziu devine guvernator al Coloniei Marțiene Olympus. Moare în anul 67 EC, ca urmare a exploziei unui rezervor cu hidrogen, pe care-l inspecta în exteriorul Coloniei. Oficial, cauza exploziei este atribuită unei garnituri cu defect de fabricație. Neoficial, este vorba despre una dintre minele cu declinație magnetică, amplasate de rebelii prăfuiți, pentru a apăra Corpul Tehnic de un atac dinspre exterior. Necăsătorit și lipsit de descendenți direcți. Numele său este atribuit cartierului în care s-a transformat Corpul Tehnic.

Picătura de istorie marțiană

Primii coloniști au adus pe Marte cultura pământeană, tradițiile sociale și… sporturile. Oricine putea să scrie, să deseneze/picteze, să sculpteze sau să toarne statui în tipare, dar nu toată lumea putea să facă sport la o gravitație de 3,71 m/s². Obiectele cu care executai acțiunea sportivă, dar și corpurile jucătorilor se manifestau altfel decât pe Therra. Pentru cei născuți aici, la a doua și la a treia generație, lucrurile stăteau cu totul diferit decât pentru primii coloniști. Aceștia au fost nevoiți să aleagă și să adapteze la noile condiții un număr de patru sporturi, numite de ei ”sporturi de bază”: handablul, baschetul, oina și atletismul. Au mai fost testate boxul, judo-ul, karatele, tenisul cu piciorul și cursele cu obstacole, dar s-a renunțat repede la ele, din cauza numeroaselor accidentări. Fotbalul nu a fost încercat, deoarece din simulări  reieșea clar că stadioanele ar fi trebuit să aibă lungimi de kilometri, din cauza accelerației imprimate mingii de șutul cu piciorul.

După primii 10 ani, sportul-rege a fost desemnat handbalul, datorită spectaculozității extreme și a variabilității posibilităților tehnice, oferite de gravitația scăzută. Până în 101 EC, Fernandez Miguel Mohannes a fost considerat jucătorul nr. 1 al planetei, cu 2227 de goluri înscrise, în 287 de meciuri.

A consemnat pentru dumneavoastră
AUREL CĂRĂȘEL – autor fondator IVA Project