CRONICA MARȚIANĂ
Quadrat online al coloniștilor umani din triughiul Deimos-Marte-Phobos
Anul 99 EC. Supliment retransmisibil al Arhivei Ekklesiei
Parlamentare Marțiene nr. 121433 Ziua 16, luna Demetra
Mytos Marțian
Colonia Nova Gran Canaria, situată în Val Aligeria, la poalele vulcanului Arsia Mons, deține cea mai bogată bibliotecă fizică marțiană, referitoare la textele nondigitale din perioada de pre-Colonizare. Există 2.189.934 manuscrise, redactate pe hârtie și pe folii silicoide, precum și copiile lor digivicon. Sunt în curs de studiere și înregistrare alte 779.806 documente, realizate pe suporturi nonstandard, care necesită reinterpretare digitală și integrare cultural-istorică.
În cadrul celor 86 de secțiuni, una se ocupă de Mitologie și Legende și cuprinde peste 110.000 de titluri. Ea a fost accesată în perioada 58-82 EC de 364.414 ori, situându-se pe locul trei, după secțiunile Știință & Tehnologie și Istorie Marțiană. Datele statistice arată că rubricile cele mai solicitate au fost cele privitoare la Omul de praf (Codicele Sarupari, capitolele 6-12), Lacul de mercur (Codicele Sarupari, capitolele 114-117) și Tunetul târziu (Consemnări iraționale legitime, facțiunea 2219, paragrafele 88-94).
Majoritatea textelor sunt scrise de mână, în alfabetele latin, japonez, grec și arab (peste 62% din total). În procente diferite, dar sub cota de 15%, există texte scrise cu lumină graficată, imagistice, realizate prin corodarea câmpului magnetic al suporturilor de înregistrare și biologic-iterative (cu grafiere bacteriologică, în câmpuri de nutriție).
Codicele Sarupari
Este a doua cronică apocrifă a Coloniilor. Denumirea provine din numele droidului-excavant Saurpar-i-Adana, primul săpător-înregistrator al fundațiilor Novei Gran Canaria. Este un text de 64 de pagini, format registru/navă, scris de mână, cu lac Agy, folosit la protejarea elementelor metalice aflate în contact cu nisipul marțian. Cuprinde 41.124 de cuvinte în clar și 447 de cuvinte tăiate sau șterse parțial. Cele șase capitole conțin 14 istorioare din perioada de construcție a coloniei, în 6 dintre ele apărând referiri la ființe fantastice, precum și la structuri megalitice neidentificate: miriapozii-de-nisip, omul-de-praf, norii-țopăitori, câinele-Anubis, ferestrele-de-bazalt, ochii-lui-Lucifer și templul-coloanelor-torsionate.
Picătura de mitologie… marțiană
Omul de nisip (El Hombre de arena) a fost văzut pentru prima dată în 47 EC, de către manevrantul unui Sarupar-i-Adana, pe când fora pentru unul dintre șanțurile fundației de vest ale Coloniei. ”O structură de peste 15 metri înălțime, cu formă aproximativ umană, două picioare, două brațe, trunchi și cap, din nisip dens, ridicat de furtuna Calliopi”, scrie Juan Alejandro Portunias, în rezumatul activității zilnice. ”Uriașul pășea asemenea unui om aflat pe o punte în mișcare și se oprea din loc în loc, aplecându-se pentru a se uita în spatele unor stânci ivite în cale. Uneori, părți întregi din trup erau spulberate de vântul puternic, dar se refăceau după ce acesta își schimba direcția, prin absorbirea altor pulberi de pe sol și integrarea în structura care devenea din nou dinamică. De câteva ori, a scos din ascunzători năluci-de-vânt, cu patru clești și picioare rotitoare, pe care le-a aruncat direct în burta ce se deschidea în momentul mișcării, dizolvând prada.”
Manevrantul Portunias a dispărut în timpul unei excavații, în 54 EC, în dolina Prater Wos. Mărturiile înregistrate de Oficiul Local de Muncă, precum și registrul cu activitatea din anul 47 EC, nu au fost găsite în Arhive, singura atestare a viziunii sale fiind descoperită în Codicele Sarupari, 50 de ani mai târziu.
A consemnat pentru dumneavoastră
AUREL CĂRĂȘEL – autor-fondator IVA Project