CRONICA MARȚIANĂ

Quadrat online al coloniștilor umani din triughiul Deimos-Marte-Phobos

Anul 99 EC. Supliment retransmisibil al Arhivei Ekklesiei
Parlamentare Marțiene nr. 121643 Ziua 12, luna Demetra

Colonia marțiană Olympus

Inginerie robotică – Rovboții

Tehnica numită rovbot (o prescurtare de la termenul compus rover-robot) aparține celei de-a doua etape de colonizare a lui Marte. Primii doi rovboți artizanali au fost construiți de inginerii Saul McIntosh și Lee Gallaghan, între anii 76-78 EC, în ideea realizării unui robot hiperfuncțional. Fabricarea lor la scară industrială a început în anul 87 EC, când conducerea stratificată a Coloniei a luat decizia exploatării tuturor resurselor minerale din Val Marineris.

Rovboții sunt utilaje complexe, cu design unic, asemănătoare unor miriapozi. Fiecare este înzestrat cu trei perechi de picioare poliarticulate, cele din spate putându-se uni, pentru a forma un fel de șenilă, cu ajutorul căreia să poată traversa denivelările, gropile adânci și chiar ridicăturile granuloase.

Principalele funcții ale unui rovbot sunt explorarea cartografică și mineritul de suprafață. Din această ultimă perspectivă, rovboții atingeau peste trei metri înălțime și lungimi de până la zece metri. Ulterior, odată cu evoluția tehnicii coloniale, acestea au scăzut în mod considerabil, unii dintre ei ajungând de dimensiunea unei pisici-clonă.

Rovboți cu hiperspecialitate

Cel mai mare rovbot marțian, înzestrat cu Inteligență Artificială Personalizată (IAP) a fost construit în anul 89 EC, de către Grupul RedMars. Avea 16 metri lungime și 11 metri înălțime, cântărind 1200 kg marțiene. A fost folosit la acțiuni de escavat, mărunțit și topit roca, transformarea ei în lingouri, precum și la forarea de noi adăposturi subterane avansate. Numele său a fost Olympianul și seria exportată către celelalte Colonii a numărat 112 bucăți.

Cel mai mic rovbot IAP de serie produs în ”Olympus”, în 92 EC, a fost Deimos: măsura 55 cm lungime și 12 cm înălțime, cântărind sub un 1 kg marțian. A fost folosit în agricultura nonhidroponică, realizând programe de bioinginerie în soluri xeno.

Cel mai mic rovbot IAP artizanal a fost fabricat de Platforma Grupului Haute Couture, în 97 EC. De dimensiuni milimetrice, și cântărind 5 grame, RR a fost folosit de firma Maliei Assaf pentru descoperirea și prelucrarea materialului pretextil, din care creatoarea modei-unicat marțiene a realizat inimitabilele sale modele de țesături.

Tehnologie haute-couture assafiană

Istoria marțiană a confirmat recent – primul pas către obținerea independenței Coloniilor a venit în urma ”Chartei Haute-couture”, în care Malia Assaf propunea în 90 EC sistarea importurilor therrane de țesături și materiale textile destinate hainelor coloniștilor și înlocuirea lor cu materiale indigene. Succesul Maliei în această ramură postindustrială marțiană se datorează în întregime ideii de a utiliza RR-urile în vederea obținerii de materii prime nonbiologice pentru industria textilă. Datorită acestuia, creatoarea a primit eticheta de Eudaimonia, cuvântul însemnând ”fericirea de a purta haine deosebite în interiorul Coloniei”.

Materialul primar utilizat era extras direct din solul planetei Marte, printr-un proces care a stârnit ani de zile admirație, dar și controverse. Nici până în prezent nu se cunoaște cu precizie locația de unde RR-urile sale obțineau amestecul misterios, deși între timp regiunile din jurul Coloniei Olympus au fost cartografiate cu cea mai mare atenție. Singura informație credibilă a fost furnizată chiar de Malia, în cadrul primei conferințe pentru lansarea ”Chartei Haute-couture”: roboțeii ei operau într-o depresiune, aparent uscată la suprafață, situată la nord de ecuatorul marțian, într-o zonă care, cu miliarde de ani în urmă, adăpostise o imensă acumulare de apă subterană.

RR-urile extrăgeau prin absorbție, cu ajutorul unui cioc alungit, substanța minerală  semivâscoasă, adunată sub aflorimentele stâncoase ale rocilor metamorfice, și rafinau ulterior fibrele sintetice rezomagnetice. Descoperirea acestor zăcăminte, după cum declara Malia Assaf însăși, se datoraase întâmplării, ele continuând să rămână și azi nedetectabile pentru rețeaua de staeliți, aflată sub controlul coloniilor militare orbitale Primus (Phobos) și Secundus (Deimos).

Au consemnat pentru dumneavoastră
AUREL CĂRĂȘEL – autor fondator IVA Project
ANAMARIA BORLAN – autor certificat IVA Project