Recenzie de Florin Giurcă
O antologie de povestiri fantastice având ca temă cafeaua este un proiect ambițios. Eu sunt un băutor pretențios de cafea. Beau zilnic două-trei cafele mari, preparate după o metodă proprie, pe care nu am mai întâlnit-o nicăieri la altcineva. Las apa fierbinte (nu clocotită) să treacă printr-un filtru, în care am pus șase lingurițe cu vârf de cafea, filtrul fiind suspendat deasupra unei căni. Ceea ce se scurge în cană este chintesența tăriei și aromei. Nu pun lapte, nu pun zahăr. Sunt, cu alte cuvinte, un fanatic al cafelei.
Cafeaua este asociată cu scurtele momente de pauză, de relaxare, de reverie. Mai știm despre ea că, la noi, băutul cafelei a fost împrumutat de la turci. Mie, cafeaua îmi aduce aminte și de copilărie. Nu exista, în sat la noi, să ai musafiri și să nu-i servești cu cafea. Ca distracție, toată lumea își întorcea, la sfârșit, ceștile cu gura în jos, pentru ghicit. Cafeaua era preparată întotdeauna la ibric.
Așadar: odihnă, deconectare, turci, copilărie, ghicit, vrăjitorie. Să vedem câte din aceste teme au fost bifate în antologia lui Dan Popescu, apărută la editura Pavcon, în iunie 2023. Sau, dacă apar și alte teme noi, pe lângă aceasta. Mai întâi, trebuie precizat că în volumul de 254 de pagini au fost publicate 27 de texte, dintre care două poezii și o povestire cu bandă desenată. În medie, nouă pagini și jumătate pentru lungimea unei povestiri. În cele ce urmează, nu mă voi referi la poezii, acestea trebuind analizate cu alte instrumente decât proza.
Din cele 25 de povestiri, 14 se desfășoară în prezent, 5 în trecut și 6 în viitor. Ca sub-genuri literare, am identificat:
– cinci texte mainstream: La cazanul lui Romică (C. Anghilac), Marginea (G. Cornilă), Dintr-un loc în altul (D. Timariu) și Vremuri mai bune (A. Trușcă), Despre vara în care am învățat să fac dragoste (L. Daradici)
– o povestire fantasy: Tainele Palatului de aur (C. Fometici)
– 19 povestiri SF.
Ca rol al cafelei în text, am găsit:
– producerea unor întâmplări neobișnuite, dar în limitele realului: La cazanul lui Romică, Despre vara în care am învățat să fac dragoste, Dintr-un loc în altul, Vremuri mai bune. Adică, exact textele mainstream.
– descoperirea, eventual re-descoperirea cafelei de către oameni sau extratereștri: Drumul cafelei (A. Borlan), Vizitatorii (M. Cărbunaru), Amazoanele (C. Cîrstoiu), O cafea americană (A. Cărășel), Khaven (G. L. Sîrbu), Un pic de cafea (S. Someșan).
– Cafeaua și dragostea: Safta (V. Brașoveanu), Despre vara în care am învățat să fac dragoste, Dintr-un loc în altul, Astă seară dansăm în familie (M. Toma)
– Ghicitul viitorului: Să nu crezi în cărți și în cafea (A. Lamba)
– Determinarea viitorului: Tehnologie kangen (F. Giurcă)
– Vrăjitoare: Tainele Palatului de aur
– Fantome: Km. 1 (D. Popescu)
– Amintiri din copilărie: Să nu crezi în cărți și în cafea, Despre vara în care am învățat să fac dragoste.
– texte absurde sau umoristice: Taurul se îneacă (A. Gaceff), Dragoste și cafea (D. Perșa), Vremuri mai bune (A. Trușcă).
Ca valoare literară, povestirile sunt, în marea lor majoritate, bune și foarte bune. Mie, personal, mi-au plăcut mult: La cazanul lui Romică, Marginea, De dimineață până seara, Taurul se îneacă, Să nu crezi în cărți și în cafea, Dragoste și cafea, Km. 1, Dintr-un loc în altul, Vremuri mai bune.
Trebuie menționată ilustrația cărții, realizată de Viorel Pîrligras. Superbă.
Diverse ca stiluri și teme, destul de omogene ca valoare, povestirile din Antologia cafelei sunt o lectură plăcută, reconfortantă. Exact ca o cafea preparată după toate regulile artei!