CRONICA MARȚIANĂ

                       Premize pentru o invazie

                  File din scrierile apocrife marțiane

Anul 79 E.C.

Therra, Regatul mezo-tătar, Școala din Qumran

Test creativ pentru preadolescenții educabili: Pornind de la expresia „Și-a găsit buscuricii” (care e și titlu al unei cunoscute povești a scriitoarei Laura Celeshar), alcătuiți o compunere digitală de 1200 de cuvinte. Informații de bază pot fi găsite în memoriile primilor coloniști marțieni.

Călătorie de studiu:

În perioada vacanței, elevul Fuad Alsadr își ia cu el, alături de câteva catrafuse turistice, palmul în care schițase proiectul temei primite și, invitat de un coleg mai mare, se deplasează pentru o vizită pe Marte. Punct final: Colonia Hudood al-Layl. Călătorie fără peripeții. Durată: patru luni și o zi. Amartizare pe astroportul Deflagrance, aflat la NE de Mons Olympus. Fuad este primit în Departamentul de Decontaminare, unde este nevoit să rămână o săptămână.

Documentare:

La ora dejunului, coloniștii fiind adunați în sala de mese, puștiul pământean „se nimerește”, fără martori, în Salonul Violet. Aici accesează și transmite date din palm către singura imprimantă bio-printing existentă. E atașată la un bazinet cu zooglee (aglomerare de microorganisme în mediu vâscos). Fuad este sigur că a găsit mediul cel mai bun pentru conceperea temei primite și transformarea ei în produs finit.

Aplicație practică:

Și iată cum, sub cupola înaltă se înfiripă și levitează, în costum bălțat, de arlechin, primul Vaviolit Dansator. Fuad Alsadr este încântat că a descoperit în imensitatea spațiului entități care să corespundă schemei sale de creație. Nu e foarte sigur că este unul dintre ”buscurici”, dar e un început.

Eroare de documentare:

A fost simplu pentru creatura aceea să transmită telepatic coordonatele locației marțiene și, printr-un portal creat special, să aducă acolo Armada Întunecaților. Navele invadatorilor își fac succesiv apariția. Silențios. Ca din neant. În hoovering. Dintr-un hub aerospațial situat în altă dimensiune. Emană, ca din ciuperci, spori înecăcioși și gălbui, inducând efecte halucinogene.

Studiu arheologic asupra efectelor Școlii de la Qumran în educație

Informațiile despre desant, infestarea psycho și operațiunile militare subsecvente sunt preluate, mulți ani mai târziu, din Cronica Al-Badawi. Acestea erau stocate într-un cristal de memorie care închipuia sculptural unul din cei doi ochi imenși ai Domnișoarei  Morgany (o reproducere anodină păstrată ca obiect decorativ). Asta le-a făcut să nu încapă în gheara ocupanților.

Statueta cu ele a fost recuperată ulterior din bunker-ul unde nefericita familie de mineri iubitoare de artă care o deținea a reușit să supraviețuiască. Măcar o vreme. Până la sinuciderea colectivă, atunci când chepengul masiv, cu ecranare electromagnetică, a cedat sub asaltul forezei. Iar Vavoliții pătrunseseră, ca și în alte adăposturi, pregătiți să transforme totul într-un mare festin culinar.

Singurul care scăpase din capcană și revenise pe Pământ încântat de încheierea procesului creativ fusese Fuad. Avusese pur și simplu noroc, cu necesitatea susținerii orale a testului creativ, în fața comisiei. Numai că  Pământul nu mai era ceea ce fusese atunci când pornise la drum. Bătrâna Școală din Qumran se prăvălise în praf. Megaorașele se întinseseră pe toată suprafața uscatului și coborâseră chiar și sub ape. Timpul însuși cursese mult accelerat de asaltul Vavioliților Dansatori. Iar istoria prinsese să se scrie altfel.

Abia atunci realizase, cu adevărat, valoarea termenului arhaic de ”buscurici”. Și plânsese mult timp, în tăcere, pe țărmul unei mări moarte după o realitate care nu avea să se mai întoarcă niciodată.

A consemnat pentru dumneavoastră
JULIEN CARAGEA – autor-invitat IVA Project