Romanul “Rochiţa cu libelule”, primul text al Virginiei Vitan care vede lumina tiparului, a apărut chiar în ziua în care autoarea împlinea frumoasa vârstă de 79 de ani.
Cartea este o poveste de dragoste, care însă totodată servește ca fundal pentru observații sociale și descrierea sensibilă a unor zbuciumuri sufletești în care multă lume se poate recunoaște. Acțiunea se petrece în România anilor ’80 și ’90, între Bucureştiul prins în frământările specifice deceniilor respective şi un schit montan aflat într-un peisaj de vis, în a cărui descriere cititorul poate simţi mirosul brazilor şi fumul care iese domol din coșurile caselor. Parcurgerea unor pasaje e ca şi cum ţi-ai plimba mâna peste o întindere de iarbă, în fundal se poate auzi discret ritmul roților mocăniței urcând dârză dealul împădurit, iar personajele, puternice, au viaţa lor şi nu par născute din poveste, ci, dimpotrivă, aduse în aceasta din viaţă.
Aş putea lăuda şi mai mult “Rochiţa cu libelule”, care m-a fermecat de la bun început, şi aş mai putea mărturisi cum am simţit încă de la primele fraze că nu voi putea scrie niciodată atât de bine ca Virginia Vitan, dar nu ar fi etic să o laud şi mai mult, autoarea fiind şi autoarea mea...

Rating: [5 din 5 Stele!]