Acasa » Catalog » FREE STORIES »

Lei
0.00

Cuvântul

Cuvântul
de Anamaria Borlan

Povestire reprodusă prin amabilitatea Revistei CSF!

A fost odată ca niciodată, undeva, într-un colț îndepărtat al acelui univers care s-a dispersat într-o multitudine de galaxii strălucitoare, o stea dintr-un sistem solar asupra căreia bestiile deștepte au trimis cunoașterea.
Acesta a fost cel mai arogant și amăgitor moment al istoriei lumii, însă nu a dăinuit mai mult de un minut. După ce universul și-a recăpătat respirația, steaua s-a răcit, s-a micșorat, s-a stins și s-a pulverizat în milioane de așchii de gheață, iar bestiile deștepte au murit și ele. A murit și eternitatea. Astfel s-a inventat timpul.
Dar universul și-a dus mai departe, nestingherit, existența placidă. Într-un sistem solar de-abia născut, numai cu opt planete care își urmau calea bine stabilită pe orbite eliptice, a răsărit, de undeva, un al doilea soare. Mic, arzător de jucăuș, l-a tachinat pe soarele cel mare cu erupțiile sale violente. Nemaisuportându-i joaca, soarele mai vârstnic i-a tras o palmă zdravănă cu o limbă de foc care a înghițit cele trei planete mai apropiate și l-a bușit peste a patra planetă, care a deraiat sărind de pe fix și a părăsit pașnica ei revoluție din vidul galactic.
Planeta, cu miezul tare și suprafața moale de ape și munți, s-a lovit, la rândul ei, de următoarele planete de pe curbura închisă și toate s-au sfărâmat în bucățele, mai mari sau mai mici, chiar și foarte mărunte. Au fost necesare câteva miliarde de ani să-și poată relua locurile în sistem, să se formeze ca niște bile rotitoare, într-un loc bine definit, unde soarele strălucea la fel ca întotdeauna.
Și atunci a fost cuvântul. Nu se știe cine a șoptit primul cuvânt. Nici de unde a venit, de ce, cum? Nu s-a propagat în întregul univers. Nici măcar în sistemul solar nou renăscut. A fost un cuvânt auzit doar de câțiva, foarte puțini, care aparțineau unei rase ciudate. Oameni care umblau în două picioare și apucau diferite obiecte făurite de ei, cu două mâini. Ciudat, aveau doar un singur cap, dar doi ochi și două urechi. Și o singură gură. Cum să rostești cuvântul numai cu o gură?! Ar fi trebuit să fie dotați cu nenumărate guri care să poată spune cuvântul de nenumărate ori.
Dar oamenii, cei ce umblau în două picioare, nu s-au mulțumit cu un singur cuvânt. În cap aveau un creier și și-au dat seama că pot gândi. Pot născoci alte cuvinte, să numească obiectele, elementele din natură și să-și mărturisească dragostea.
În clipa în care un anumit filosof ptolemeic, bătrân și respectabil, a enunțat că universul este infinit, nemuritor, iar oamenii sunt doar vremelnici, lumea s-a revoltat împotriva lui. Cum, nu Pământul este în mijlocul universului? Poate nu chiar al universului, dar al galaxiei? Poate nu chiar al galaxiei, dar al sistemului solar? Nu soarele se rotește în jurul Pământului? Dar e logic, strigau ei. Este ziuă și este noapte. Este vară și este iarnă. În mod clar, soarele se rotește în jurul Pământului care stă în loc; de s-ar mișca, am cădea cu toții, apele s-ar revărsa, munții s-ar prăbuși, casele noastre s-ar dărâma! De asta Pământul nu este nicidecum rotund, este plat și drept, ai grijă, dacă ajungi la capătul lui, vei cădea în abis, în hău, te va înghiți timpul și spațiul!
Creatorul omnipotent al universului i-a înzestrat pe oamenii cu două picioare, două mâini, un singur cap, doar cu un creier și o singură gură, ca să-și dezvolte ideile și gândurile. Să meșterească obiecte, să le ducă sau să le aducă, să-și dea seama dacă au greșit, să pună în practică inspirația, judecata, concepțiile, opiniile, convingerile și principiile. Pornind de la cuvânt, au inventat alfabete, dicționare, explicații, polemici și nețărmurita dorință pentru cunoaștere.
Cunoaștere care izvorăște din aceeași sfidătoare și prezumțioasă autopolarizare, cu toate că, nu de puține ori, polarizarea a format și extreme care s-au condiționat reciproc. Iar de aici a început drama celui care aparține universului. Concentrarea pe sine amplifică instinctul pentru apartenență. La o societate, la o cultură, la un curent filosofic sau artistic. Ceea ce se poate numi o formă a contractului social și un fel de acord de pace, termeni enunțați ca fiind misiunea adevărului.
Cuvântul s-a transformat, între timp, în cuvinte. Cuvintele, spun unii scriitori de romane, manevrează, mânuiesc, manipulează oameni, stări sufletești, sentimente, influențează o colectivitate sau chiar o națiune. Cuvântul a devenit, astfel, el însuși, un intrument abil în dibăcia sa de a se juca cu propriul său înțeles, dând posibilitatea să ascundă nu numai adevărul, dar și minciuna, falsitatea, înșelăciunea voită. Universul, cel larg, infinit și de pretitundeni, este tărâmul de joacă al cuvântului. Este puterea limbajului, al minții și al gândirii.
Odată, demult, pe când universul se afla la începuturile sale, bestiile deștepte au trimis cunoașterea. Iar acum, ar fi surprinse să afle cum au reușit oamenii, cei cu două picioare, două mâini și o singură gură, să-și însușească cunoașterea pe care le-au dăruit-o. Dar acum se naște întrebarea: este cuvântul, limba, metafora, expresia corespunzătoare tuturor realităților? Ne oferă cuvântul posibilitatea pentru cunoaștere? Cine au fost bestiile deștepte, după cum spune legenda, care ne-au dat cunoașterea? De ce nu o mai avem și acum în noi? De unde au venit ele? De ce au venit? De ce au dispărut?
Suntem noi, oamenii cu un singur creier și cu o singură gură, demni de cunoaștere? Am învățat singuri sau memoria noastră ne semnalează cunoașterea primită de la bestiile deștepte? Vom putea vreodată să le contactăm? Să le cunoaștem și să le vorbim? Cuvântul spus de noi îl vor putea oare înțelege? Vor ști ele și vom ști și noi ce cuvânt să folosim? Poate că ceea ce e pentru noi esențial, sau pentru ele, este invizibil ochiului nostru. Sau al lor, dacă au ochi. Poate au doar simțuri și trăiesc prin senzații. Metafora care învăluie realitatea.
Poate de aceea le și numim bestiile deștepte. Oare de ce? Ele ne-au arătat ce înseamnă cuvântul. Ce înseamnă, de fapt, cunoașterea. Oamenii au devenit, în timp, inteligenți și de aceea știu cum să filosofeze. De ce le spunem bestii? Să fi fost animale sălbatice? Străbătând universul, pribegind din galaxie în galaxie, din sistem solar în sistem solar, doar ca să ne găsească pe noi și să ne dăruiască nouă cunoașterea?
Au fost ele deștepte? Cu siguranță. Dar bestii? Poate arătau altfel decât noi, oamenii cu două picioare, două mâini, un singur cap, un sigur creier și o singură gură. Poate noi am fost bestiile, dar pentru că nu aveam cuvântul, le-am numit bestii. Poate erau niște trăitori cu inteligență înaltă, pe care noi nu o puteam înțelege, percepe, sesiza. Noi nu am cunoscut realitatea decât mult mai târziu, după ce am cunoscut cunoașterea. După ce am dezvoltat cuvântul în cuvinte, am format vocabulare, am vorbit articulat. Ceea ce, din punctul de vedere al bestiilor deștepte, poate e un fel de apostazie.
Cuvântul provine din cunoaștere. Cu cât cunoști mai multe, cu atât vrei să afli mai multe. Cu cât afli mai multe, cu atât devii mai dibaci să acoperi cuvintele cu alte cuvinte. Sensuri, noțiuni, valori, logică. Apare, după cum s-a văzut deja, metafora. Figura de stil, subînțelesul. Care te pot împinge în sus, pe scara valorilor ierarhice, dacă pronunți corect cuvântul, sau te pot trimite în jos, în iadul celor care nu-și folosesc creierul, acel singur creier pe care noi, fiecare în parte, îl avem în singurul nostru cap.
Bestiile deștepte au venit de undeva de foarte departe. Ele cunoșteau cuvântul și ni l-au insuflat și nouă. Ele arătau altfel. Realitatea vieții lor noi nu o putem cuprinde cu singurul nostru creier. Cuvântul rostit de ele sau doar gândit de ele, s-ar putea să nici nu fie cel pe care ele ni l-au trimis, din colțul îndepărtat al acelui univers care s-a dispersat într-o multitudine de galaxii strălucitoare. Universul a iertat cu grație gestul bestiilor deștepte, tocmai pentru că erau deștepte.
Prin cunoaștere, trăitorii altei stele ne-au oferit, după milenii și secole și ani, să aflăm realitatea. A lor sau a noastră. Nu am reușit să descifrăm nici acum acel singur cuvânt rostit și ajuns până la noi, cuvânt care ne-a intrat în creier, inimă, suflet și spirit. Îl avem în noi, trăim cu el, murim cu el, dar nu-l putem pronunța. Am distorsionat cuvântul și am făcut din el lege. Legea cuvântului și cuvântul lege. Nimic mai fals. Dacă ar veni bestiile deștepte și ar lua cuvântul înapoi? Cunoașterea? Cu ce am rămâne? Cu o planetă plată, dreaptă, dacă vei ajunge la capătul ei, vei cădea în abis, în hău, te va înghiți timpul și spațiul. Nici nu va mai fi Pâmântul pe orbita lui eliptică, rotindu-se în jurul soarelui.
Ce este, până la urmă, cunoașterea, s-au întrebat filosofii. Este cuvântul, ceea ce spui după ce gândești, după ce trăiești și experimentezi. Nu cunoști realitatea universului, pentru că nu ai fost acolo. Dar îți poți închipui. Ai cuvântul pe care dorești să-l rostești, dar nu știi cum, la fel cum nu cunoști, empiric, doar gnostic sau metaforic, universul. Și te întristezi. Ești așa de mic, iar bestiile deștepte au fost atât de mari!
Și îți pare rău. Devii un mâhnit, un îndurerat. Arăți pumnul înspre cer, presupunând că de acolo au venit, pe vremuri, bestiile deștepte. Dar, în adâncul sufletului tău, al omului care cunoaște, știi că nu poți amenința realitatea. Și, de atunci, suferi de boala modernă a secolului douăzeci și unu. Depresia.
Iar realitatea este depresia, dar și reabilitarea speranței, cum să te regăsești, ce înseamnă să fii un spirit liber și de ce o viață împlinită necesită mai degrabă o atotcuprinzătoare înțelegere a cuvântului decât fuga din fața realității dificultăților...

(Povestire inspirată din scrierea lui Friedrich Nietzsche, ”Despre adevăr și minciună”).

© Anamaria Borlan, 2019
© Editura Pavcon, 2019

Reproducerea, parţială sau integrală, a textului de faţă fără consimţământul scris al deţinătorilor de copyright este strict interzisă.

_____________
Cărțile scriitoarei Anamaria Borlan poate fi citite AICI

Apasă pe butonul ”Mărturii”, de mai jos, și lasă-ne impresia ta despre această povestire. Îți mulțumim! :)
Marturii
Categorii
Cautare Rapida
 
Titlu sau Autor
Cautare Avansata
Producatori
Informatii Producator
Pavcon
Pavcon Pagina Producatorului
Alte produse
Share Product
Share via E-Mail
Share on Facebook Share on Twitter
pavconbanner