COMANDA ACUM LA: 0727.77.80.06
Pret librarie: 36 lei
TVA inclusa: 5%
Autor: Ana-Veronica Mircea
Coperta: George Ionescu
Nr. pag.: 176
ISBN 978-606-8879-97-0
Colecţia: Colecţia Science-Fiction, #94
Volum de povestiri science-fiction, în binecunoscutul stil alert şi pasionant al scriitoarei Ana-Veronica Mircea, una dintre cele mai premiate autoare din fandomul românesc.
Conţine povestirile:
Kill
Coşmar
Între lumi
Asklepios
Vremea vânturilor
Mutare disciplinară
Tolaie
Cazul Jurgen Gott
În culise
Mărturisirea
Himera
Scan Dal
Elementul exotic
Iarbă
Scuipând în iarbă
Vise împlinite
Schimb de experienţă
Fără doar şi poate
Lovitura de palat
Ultima partidă
COMANDA ACUM LA: 0727.77.80.06
_____________
Recenzie
Scrierea unei povestiri necesită același efort creator ca și începutul unui roman, spunea Marquez la începutul volumului său de povestiri
„Douăsprezece povestiri călătoare” și cred că nimic mai potrivit nu s-ar fi putut spune despre povestirile cuprinse în volumul scriitoarei Ana-Veronica Mircea, unde fiecare text este, dacă pot spune așa, un micro-roman. De ce fac această afirmație? Pentru că în spatele fiecărui text nu e doar o mică scenă de teatru, un decor improvizat pentru o acțiune schematică, ci o întreagă lume imaginată și creată în detaliu; chiar dacă ceea ce vedem direct prin cuvintele autoarei este un fragment al acestor universuri, ceea ce se ghicește plutind în adâncime este fascinant: lumi necunoscute pulsând vii, dincolo de cele câteva personaje pe care le simți deplin conturate, dincolo de firul narativ scurt, stilul și forța expresiei dezvăluie o maestră a genului.
„Kill” și „Coșmar” sunt două povestiri pe care le-am recitit cu mare plăcere pentru originalitatea ideii și surpriza unui punct de vedere neașteptat.
„Între lumi”, povestirea care dă titlul volumului, este continuarea povestirii „Aproape îngeri” de Sergiu Someșan, alt mare reprezentat al SF-ului românesc. Îmbinarea celor două texte este perfectă, deznodământul rămâne imprevizibil.
Deosebit de mult mi-a plăcut „Vremea vânturilor”, unde alegerea pe care trebuie să o facă personajele ar fi una dificilă pentru oricare dintre noi.
Absolut remarcabile sunt textele cele mai scurte ale volumului: „Mutare disciplinară”, „Tolaie”, „Cazul Jurgen Gott”, „În culise”, „Mărturisirea”, „Himera”, „Scan Dal”, „Elementul exotic” și următoarele care înfățișează tablouri perfect realizate ale unor lumi extraterestre, cu personaje expresive trădând preocupări, probleme, aspirații sau neîmpliniri fie profund omenești, fie complet străine umanului.
Volumul se apropie de sfârșit într-o notă de umor, cu textul „Lovitură de palat”, în care descoperim o Românie a viitorului condusă numai de femei, și se încheie cu cel mai scurt text, „Ultima partidă”, panseu dulce-amărui care așterne un zâmbet mulțumit pe fața cititorului care n-a putut lăsa cartea din mână până târziu în noapte.
DIANA ALZNER